bnssÎntr-un mod complet lipsit de transparență Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență prin care reglementează un mecanism care să permită disiparea responsabilității pentru efectul de reducere a veniturilor nete, ca urmare a implementării OUG 79/2017, respectiv transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.

Conform informațiilor existente pe site-ul Guvernului, proiectul de ordonanță ce ulterior a primit numărul 82/2017, a intrat în ședința de Guvern într-o fomă ce nu conținea prevederile actualului art VII. De altfel, aceași formă a circulat pentru avize la Comisia de Dialog Social din cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale dar și la Consiliul Economic și Social.

Un astfel de mod de adoptare a unor prevederi legale este dificil de înțeles, având în vedere că această modificare a fost introdusă fără nici un fel de consultare cu partenerii sociali (sindicate și patronate), deși această normă vizează în mod cât se poate de direct cei doi parteneri în negocierile colective.

Mai mult, în această perioadă reprezentanții Guvernului au avut întâlniri repetate cu partenerii sociali pentru modificarea Legii 62/2011. În nici una din aceste întâlniri nu s-a adus în discuție această intenție a Guvernului.

Prin OUG 82/2017, printr-o derogare de la prevederile Legii 62/2011, Guvernul obligă angajatorii să inițieze negocieri colective pentru punerea în aplicare a prevederilor OUG 79/2017. Propunerea urmărește în sine să oblige părțile la negocieri colective în vederea menținerii valorii nete a salariilor în plată, o dată cu intrarea în vigoare a prevederilor OUG 79/2017, respectiv 1 ianuarie 2018.

OUG 82/2017 impune tuturor angajatorilor, inclusiv celor care au sub 21 de salariati (inclusiv celor cu un singur salariat), să înceapă negocierea colectivă în perioada 20 noiembrie – 20 decembrie 2017. Obligația vizează atât angajatorii unde în prezent nu există încheiat un contract colectiv de muncă, cât și angajatorii care au în vigoare un contract colectiv de muncă. În această a două ipoteză urmând a se negocia un act adițional.

Ar fi de reținut unele aspecte extrem de relevante în ce privește această normă legală, și anume:

  1. Reglementarea de la art.VII din OUG 82/2017 urmărește să arunce în responsabilitatea partenerilor sociali ceea ce Guvernul, prin declarațiile date de reprezentanții acestuia, a garantat, respectiv menținerea valorii nete a salariilor după aplicarea măsurilor din OUG 79/2017.
  2. Angajatorii au doar obligația inițierii negocierilor, nu și a măririi efective a salariilor brute, în așa fel încât să se mențină valoarea netă a acestora începând cu data de 1 ianuarie 2018.
  3. Modul de reglementare este total nerealist, pe de o parte perioada de negociere care este în acest caz doar o lună, iar pe de altă parte procedura ce trebuie urmată, de la stabilirea părților îndreptățite să negocieze și până la înregistrarea contractului colectiv de muncă la ITM.
  4. Reglementarea, prin excepțiile introduse la alineatele (3) și (4) din articolul VII, afectează negocierile colective aflate în curs de derulare în această perioadă. Guvernul a reglementat în pripă o speță teoretică, fără să realizeze că implicațiile reale sunt mult mai complexe. OUG 82/2017 nici măcar nu ia în calcul ipoteza în care părțile au început deja negocieri colective înainte de 20 noiembrie, și nici ipoteza în care negocierile începute după 20 noiembrie nu pot fi finalizate în termenul prevăzut de OUG, ținând cont de gama diversă de aspecte ce fac obiectul unui contract colectiv de muncă.
  5. Reglementarea din OUG 82/2017 este extrem de ambiguă cu privire la cine reprezintă partea sindicală în negociere. Cu excepția situației unde în unitate există un sindicat reprezentativ, sindicat afiliat la rândul său la o federație reprezentativă la nivel de sector, în toate celelalte situații este foare greu de deslușit, și total incert, cine îi va reprezenta pe salariați în negociere.
  6. În situația în care în unitate nu există sindicat prevederea legală este complet nerealistă. În această ipoteză, OUG 82/2017 prevede că, la negocieri vor participa reprezentanți aleși de salariați. Aceștia vor invita la negociere un reprezentant al unei federații reprezentative sau confederații reprezentative. În mod realist însă, este imposibil ca federațiile și confederațiile reprezentative să-și poată desemna reprezentanți care să asiste negocierea la toți angajatorii din România.

 

Efectul acestei ordonanțe va fi acela că va genera un întreg haos în procesul de implementare a prevederilor legale. Numeroase controale și sancțiuni vor fi probabil aplicate după 20 decembrie 2017 de către ITM unui număr foarte mare de angajatori care nu vor putea aplica prevederile legislative. Finalmente, OUG 82 nu-și va atinge obiectivul dorit pentru că, chiar dacă toți angajatorii vor respecta textul legii și vor iniția negocierile, aceștia nu vor avea nici o obligație de a menține valoarea neta a salariilor actuale.

Pentru a înțelege lipsa de realism a acestui document mai facem următoarele precizari:

-           În acest moment în România sunt aprox 462 mii de angajatori, din care aprox 90% au mai puțin de 21 de salariați.

-          În 2016 mai puțin de 35% din companiile cu peste 21 de salariați  (cele ce sunt obligate de lege să deschidă proceduri de negociere colectivă) au și finalizat acest proces prin semnarea unui contract colectiv de muncă!!!!

Sintetizând, o mare parte din cele 400 mii de companii care în acest moment nu aveau obligația negocierii colective vor fi expuse sancțiunilor pentru nerespectarea OUG 82/2017 pentru că:

-          Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial pe 16.11.2017, deși  a fost adoptată în data de 8.11.2017, angajatorii având la dispoziție 1 zi lucrătoare pentru a lua  act de aceste prevederi și pentru a deschide procesul de negociere colectivă.

-          În aceste firme mici de regulă nu există sindicat și accesul la sevicii de asistență juridică este extrem de limitat, ca urmare probabilitatea de a nu respecta întocmai procedura negocierii colective este foarte ridicată.

-          Capacitatea confederațiilor și federațiilor sindicale reprezentative de a asista salariații într-un număr atât de mare de companii este extrem de redusă. Sunt 5 confederații sindicale reprezentative la nivel național și aprox 50 de federații sindicale reprezentative la nivel de sector. De asemenea pentru 10 sectoare de activitate nu există nici o federație sindicală reprezentativă la nivel de sector. Un calcul simplu arată că fiecare confederație / federație sindicală reprezentativă ar trebui să asiste zilnic reprezentanții salariaților din aprox 360 de companii.

 

În fapt, consecințele acestei Ordonanțe se vor concretiza în:

-          găsirea unui acar Păun care să răspundă în locul Guvernului pentru reducerile salariilor nete;

-         o ”mimare” a negocierilor colective și un teanc de hârtii și dovezi că angajatorii au deschis procesul de negociere, fără însă a se concretiza cu semnarea unui contract colectiv de muncă aplicabil.

 

Reamintim faptul că, dacă în anul 2011 nu ar fi fost modificată brutal legea privind negocierile colective astăzi am fi avut mecanismele legale pentru a putea purta o negociere reală între partenerii sociali. Un astfel de mecanism ar fi putut fi Contractul colectiv de muncă la nivel național, sau măcar Contractul colectiv la nivel de sector de activitate.

Guvernanții “au avut grijă” însă să abroge orice reglementare privitoare la Contractul colectiv la nivel național și să impună praguri imposibile de a negocia contracte colective la nivel de sector de activitate.

România este astazi, în anul 2017, în situația în care nu mai poate avea nici negocieri și nici contracte colective la nivel național sau de sector și pentru asta ține să mulțumească public ”atât guvernului Boc cât și coaliției de guvernare din 2011 cât și tuturpr guvernelor și coalițiilor politice care au condus România de atunci și până în prezent”!.

 

Comunicat de presa BNS


Sursa: Departamentul Presa BNS