bns sigla2În opinia Blocului Național Sindical, o decizie care să vizeze salariul minim trebuie să țină cont de o serie de premise existente în prezent în economia românească.

files/1-000-0000-00007/final_sal_minim_CNTDS_03_12_2019.docx

 

1. Există o serie de angajamente internaționale asumate de România în ceea ce privește salariul minim.

România a ratificat atât Convenția nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce privește țările în curs de dezvoltare, cât și Carta Socială Europeană revizuită:

Art. 3 din Convenția OIM 131/1970 prevede:

”Elementele care se iau în considerare pentru a determina nivelul salariilor minime vor cuprinde, pe măsura posibilităților, și  ținându-se seama de practica și condițiile naționale, următoarele:

a) nevoile lucrătorilor și ale familiilor lor față de nivelul general al salariilor în țară, costul vieții, prestațiile de securitate socială și nivelurile de trai ale altor grupuri sociale;

b) factorii de ordin economic, inclusiv cerințele dezvoltării economice, productivitatea și interesul care există pentru a realiza și a menține un înalt nivel de folosire a forței de muncă.”

Articolul 4 din Carta Sociala Europeana revizuita, ratificata de Romania, prevede:

”În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează: 1. să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum și familiilor lor un nivel de trai decent;”

Ultimul raport elaborat de Comitetul pentru Drepturi Sociale în 2018, în monitorizarea art 4 din Carta Socială Europeană, în ceea ce privește situația din România concluziona: ”Comitetul decide că situația în România nu este conformă cu art. 4§1 din Cartă în ceea ce privește nivelul salariului minim care nu este suficient pentru a asigura un nivel de trai decent.”(Anexa 1 – var. originală în limba engleză)[1]

 

2. Deși a cunoscut o reducere în ultimii ani, rata sărăciei în muncă pentru cei cu contracte de muncă cu program complet este încă foarte ridicată; 11,2% din salariații cu contract de muncă cu timp complet se află în sărăcie [2], media națională fiind de 1,52 ori mai mare decât media europeană. România are cel mai ridicat nivel al sărăciei în muncă din Uniunea Europeană [3]și chiar dacă aceasta s-a redus în ultimii ani, se  păstrează relativ același ecart față de media Uniunii Europene.

 

3. Până la 01.01.2022 salariul minim ar trebui sa ajungă cel puțin 2500 lei, întrucât  începând cu ianuarie 2023, în conformitate cu prevederile Legii 153/2017, salariile în sectorul bugetar sunt stabilite prin raportare directă la salariul minim (coeficienții din lege*salariul minim brut pe țară).

Legea 153/2017 prevede:

Art 12 (2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

Salariile din anexele legii 153 se referă la anul 2022, începând din 2023 sunt prevăzuți coeficienți pentru stabilirea salariilor. Orice încadrare a personalului nou începând din anul 2023, în condițiile menținerii salariului minim sub 2500 ar însemna apariția unor noi cazuri de inechități și inegalități în sectorul public.

În acest moment sunt legate direct de salariul minim toate acele funcții ce intră în anexa IX, funcții de demnitate publică: Președintele României; toți membrii Parlamentului; Guvernul: Prim Ministru, Miniștri, viceprim-miniștri, secretar de stat, subsecretar de stat; Academia Română: Președinte, Vicepreședinte și Secretar General; Consiliul Legislativ – Președinte și Președinte de secție; Avocatul Poporului: Avocatul și Adjunctul Avocatului; Curtea de Conturi: Președinte, Vicepreședinte, Președintele Autorității de Audit, Vicepreședinții autorității de audit, consilieri de conturi; Secretariatul General al Guvernului – Secretarul General, secretarul general adjunct, consilieri de stat, șeful cancelariei primului ministru; Administrația prezidențială – consilieri prezidențiali și consilieri de stat; Consiliul Concurenței – Președinte, Vicepreședinte, consilieri de concurență; Consiliul Național al Audiovizualului – Președinte, Membri; Consiliul Național pentru Studierea arhivelor Securității – Președinte, Vicepreședinte, Secretar al Consiliului, Membri; Autoritatea Electorală Permanentă – Președinte, Vicepreședinte; ANI – Președinte si Vicepreședinte; Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor – Președinte și Vicepreședinte; Oficiul Registrului Național de Informații secrete de stat – director general; Instituția Prefectului – Prefect și Subprefect; Primari și Viceprimari; Conducătorul unității pentru toate instituțiile aflate în subordinea Guvernului; toți consilierii locali și județeni care au indemnizația legată de cea a primarului.

 

4. În acest moment aprox. 1,3 milioane de salariați cu CIM cu timp complet au salariul de încadrare egal cu salariul minim.

 

5. Resursele de muncă au cunoscut o reducere permanentă, doar în 2018 resursele de muncă s-au redus cu aprox. 194 mii pers.

Între 2009 și 2018 mai mult de un sfert din populația României și-a exprimat intenția de a se stabili în afara țării dacă ar avea această oportunitate. Este cel mai mare procent înregistrat vreodată într-o țară europeană, intenția fiind mai mare în special în cazul tinerilor. Această decizie are legătură cu oportunitățile reduse de ocupare din România, în special pentru tinerii cu studii superioare. Calitatea ocupării din România este una dintre principalele cauze ale deciziei de emigrare, 2/3 din emigranții din România au menționat calitatea ocupării ca fiind principalul motiv de emigrare. Fenomenul migraționist nu este unul care să se fi stopat, în 2016 - 6% din intrările totale de emigranți din țările OECD proveneau din România (OECD, 2019)[4].

 

6. Productivitatea orară a muncii s-a dublat în perioada 2008 – 2018 (productivitatea orară a crescut de 1,96 ori), în aceeași perioadă costul orar al muncii a avut o evoluție aproape similară (costul orar cu forța de muncă a crescut în 10 ani de 2,01 ori).

 

7. Comisia Națională de Prognoză estimează pentru anul 2020 un câștig salarial mediu brut de 5429 lei, respectiv un salariu mediu net de 3.324 lei. În 2019, având în vedere nivelul estimat al câștigului salarial mediu brut, raportul între salariul minim brut și câștigul salarial mediu brut este de 40,3% iar raportul între salariul minim net și salariul mediu net este de 41,75 %.

 

8. Pentru a păstra cel puțin raportul între salariul minim net și câștigul salarial mediu net existent în 2019 – salariul minim net ar trebui să fie în 2020 cel puțin 1.388 lei, respectiv 2.307 lei în valoare brută. Pentru anul 2021 salariul minim net ar trebui să fie 1490, respectiv 2.488 lei brut.

Însă, pentru a respecta angajamentele internaționale asumate raportul ar trebui să crească, astfel încât să se apropie de 50%.

 

9. Sarcina fiscală pentru salariul minim este mult prea ridicată, diferența sarcinii fiscale pentru salariul minim și salariul mediu este nesemnificativă (39,28% față de 38,8%). În 2018 cota de impunere totală pentru un salariu egal cu 50% din câștigul salarial mediu, pentru o persoană singură, fără persoane în întreținere era în România 34,09%, în timp ce media europeană era 20,46%, dintre toate statele membre România având cel mai ridicat nivel de impozitare a acestui nivel de venit.[5]

 

10. În cadrul Semestrului European, Comisia a cerut în mod constant României în ultimii ani introducerea unui mecanism pentru stabilirea salariului minim brut pe țară, astfel încât partenerii sociali să poată exprima un punct de vedere cu privire la impactul acestei măsuri.

Orientări și criterii transparente privind stabilirea salariului minim au fost cerute, începând din 2014, în fiecare an, ca parte a recomandărilor de țară transmise de Comisia Europeană în contextul Semestrului European.

2014 – ”Nu există orientări transparente privind stabilirea salariului minim care să implice partenerii sociali, să vizeze sprijinirea ocupării forței de muncă și competitivitatea și să protejeze în mod durabil veniturile salariale.”

2015 -  ”Să stabilească, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, orientări clare privind stabilirea transparentă a salariului minim.„

2016 – ”A fost înființat un grup de lucru tripartit care să lucreze la reforma stabilirii salariului minim, însă nu există în continuare orientări clare sau criterii care să ia în considerare impactul acestuia asupra creării de locuri de muncă, a condițiilor sociale și a competitivității. În ansamblu, dialogul social rămâne deficitar.”

2017 – ”Ca răspuns la o recomandare specifică adresată României, a fost creat la începutul anului 2016 un grup de lucru tripartit cu misiunea de a stabili un mecanism pentru fixarea salariului minim pe baza unor criterii economice, sociale și legate de piața muncii obiective, însă lucrările acestuia au suferit întârzieri semnificative și trebuie reluate în mod corespunzător. ”

2018 - ”Propunerea privind un mecanism obiectiv pentru majorările salariului minim a fost aprobată de partenerii sociali, dar nu a fost pusă în aplicare de guvern.”

2019 - Salariul minim este în continuare stabilit în mod nesistematic, fără a se baza pe un mecanism obiectiv.”

 

11. Stabilirea salariului minim trebuie să țină cont de niște obiective, atât de natură socială, cât și de natură economică. Tocmai de aceea introducerea unei formule matematice, aplicabilă anual, fără evaluări consistente a efectelor, atât ante, cât și post, nu poate fi decât cel mult o soluție cu un caracter temporar.

 

12. Analiza propusă de Guvern, deși pleacă de la obiective corecte ale măsurii, respectiv:

  1. Crearea unui mecanism obiectiv și predictibil de calcul al salariului minim;
  2. Îmbunătățirea participării pe piața muncii;
  3. Diminuarea sărăciei și îmbunătățirea nivelului de trai al salariaților cu venituri reduse;
  4. Sprijinirea angajaților din întreprinderi care au sub 21 de angajați și care nu beneficiază de un contract colectiv de muncă,

probabil datorită timpului scurt de pregătire, are totuși o serie de probleme în abordare, cum ar fi:

  • Constatările analizei nu sunt finalizate cu o interpretare care să conducă la o concluzie, documentul se limitează la a enumera o serie de situații din economie, ce au legătură cu salariul minim.
  • Asumarea integrală a sarcinii fiscale de către salariat începând din 2018 induce și ea o serie de probleme în interpretarea datelor. Chiar în documentul transmis de Guvern se menționează faptul că între 2019 și 2015 salariul minim a crescut mai mult decât dublu, făcând abstracție de faptul că datele între 2019 și 2015 nu sunt comparabile (nivelurile brute ale câștigurilor salariale începând cu anul 2018 sunt distorsionate ca urmare a transferului integral al responsabilității finanțării sistemului de securitate socială către salariați). 
  • Se menționează faptul că productivitatea muncii în sectorul Comerț și transporturi este semnificativ mai mică față de media economiei. Este adevărat că productivitatea acestei activități - Comerț cu ridicata și cu amănuntul; Repararea autovehiculelor și motocicletelor; Transport și depozitare; Hoteluri și Restaurante, este mai mică decât media economie, însă dacă analizăm productivitatea orară în această activitate comparativ cu cea națională, în ultimii ani constatăm o îmbunătățire a situației față de 2011 sau chiar 2013. Informațiile statistice trebuie însă analizate și interpretare în contextul economiei în ansamblu, nu se poate invoca profitabilitatea sectorului comerț ca o frână pentru creșterea salariului minim, fără a se avea în vedere faptul că dintre sectoarele non-agricole comerțul este sectorul cu cea mai mare activitate informală.[6]
  • De asemenea studiul menționează o creștere a ratei ocupării în perioada 2015 – 2018, însă populația ocupată în România este în 2018 la un nivel mai redus față de cel existent înainte de criză. În plus, creșterea ratei ocupării se datorează, pentru perioada respectivă, în mai mare măsură reducerii populației totale din grupa de vârstă 15-64 ani, decât creșterii populației ocupate în aceeași grupă de vârstă.
  • Documentul nu face nici o referire la angajamentele asumate de România prin ratificarea unor tratate internaționale. Deși recunoaște că în ultimii 3 ani există un trend descrescător al raportului salariu minim / salariul mediu, în condițiile în care nivelul actual este sub cel asumat prin ratificarea Cartei Sociale Europene, nu se propun măsuri pentru corectarea trendului, mai mult nu se consideră acest aspect ca fiind unul negativ.
  • În măsura în care se dorește ca mecanismul să fie unul obiectiv ar trebui ca abordarea contextului actual să se refere atât la situația lucrătorilor în piața muncii, în special a celor vizați direct de salariul minim, cât și la impactul acestei măsuri asupra competitivității mediului economic. Ori analiza propusă este în mod debalansat orientată spre mediul economic. Nu există nici măcar o informație cu privire la nivelul de trai și sărăcia în muncă cu care se confruntă salariații cu venituri la nivelul salariului minim.
  • În contextul unui deficit de forță de muncă echilibrarea pieței se face prin nivelul salariului și implicit prin costul cu forța de muncă. Cu atât mai mult cu cât chiar la începutul studiului se menționează faptul că este dificil să se izoleze impactul salariului minim asupra economiei și pieței muncii, afirmații cum ar fi – ”majorarea salariului minim brut pe țară a condus la majorarea costului unitar cu forța de muncă și la scăderea profitabilității firmelor” considerăm că este hazardată. Astfel de analize nu se pot face prin raportare la date din ultimul semestru. Există un istoric ce nu poate fi ignorat.
  • Având în vedere obiectivele asumate pentru această măsură considerăm că scenariile 2 și 3 nu pot fi avute în vedere, primul funcționează ca stabilizator al profitabilității sectorului privat, cel de-al doilea ca stabilizator al pieței muncii. În ceea ce privește primul scenariu, poate fi un punct de plecare însă considerăm că luarea în calcul a unor indicatori pentru trecut nu este o abordare corectă.

Folosirea ratei inflației din octombrie 2019 față de octombrie 2018, pentru a indexa un venit ce urmează a fi aplicat în anul 2020 considerăm că este incorectă principial.Având în vedere că ajustarea salariului minim se face anual, în condițiile în care există prognoză pentru indicatorul rata inflației considerăm că este mai echitabil să se folosească ca indicator de indexare rata inflației prognozată ca medie a anului 2020.

În mod similar ar trebui aplicat și indicatorul de productivitate a muncii, utilizând date prognozate pentru anul în care urmează să se aplice salariul minim calculat și nu date ce se referă la 2018.

  • Politica salariului minim nu poate fi analizată strict prin prisma profitabilității firmelor. România este membră a Uniunii Europene, iar unul din obiectivele asumate prin Strategia Europa 2020 vorbește despre creștere economică inclusivă. Într-o țară în care creșterea economică a fost constant însoțită de creșterea inegalității veniturilor, este foarte important să vorbim de creștere inclusivă și totodată să căutăm pârghii pentru o distribuire echitabilă a beneficiilor creșterii economice.

Spațiu fiscal extrem de limitat, trendul demografic defavorabil, creșterea gradului de îndatorare precum și evoluția ratelor dobânzii, limitează mecanismele disponibile pentru reducerea inegalităților.

Inegalitatea veniturilor s-a accentuat în România în perioada post criză. Cele mai mari 20% din venituri erau în 2018 de 8,1 ori mai mari decât cele mai mici 20%. În 2010 raportul era de 6,1. Evoluția post criză a acestui indicator a propulsat România pe locul 2 în UE, fiind depășită în prezent doar de Bulgaria. După ce în 2016 și 2017 acest indicator a cunoscut un trend descrescător, începând din 2018 a revenit pe trend crescător. Inegalitatea veniturilor pentru populația sub 65 de ani este în România de 1,5 ori mai mare decât media UE 28. Introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor a limitat foarte mult capacitatea Guvernului de a utiliza politica fiscală ca instrument de reducere a inegalităților. Bulversarea sistemului negocierilor colective și tensionarea excesivă a relațiilor de munca au permis accentuarea inegalității veniturilor. Efectele reducerii ponderii salariaților acoperiți prin contracte colective de muncă sunt deja vizibile pe termen scurt în mecanismul de distribuire a valorii adăugate.

  • Evaluările trebuie să fie unele obiective și care să vizeze o sferă largă de aspecte ce țin de salariul minim, astfel încât să conducă la atingerea obiectivelor asumate.

 

Având în vedere cele de mai sus, BNS propune Guvernului și partenerilor sociali reprezentativi încheierea unui acord tripartit care să vizeze cel puțin următoarele obiective:

 

A. Pentru anul 2020 propunem un mecanism de calcul al salariului minim plecând de la baza scenariului 1, respectiv: majorarea salariului minim va ține seama de: rata prognozată a inflației, media anului 2020; rata de creștere reală a productivității muncii pe persoană ocupată prognozată pentru anul 2020,  și respectiv de ½ din creșterea prognozată a salariului real estimată pentru anul 2020.

 

Utilizarea câștigului salarial real în formula de ajustare permite menținerea unei legături între evoluția salariului minim și evoluția câștigului mediu, având în vedere angajamentele asumate la nivel european dar și pentru a reduce inegalitățile salariale, mai ales având în vedere trendul din 2018.

 

Față de Scenariul 1 propus de Guvern:

%MW = (1+%IPC/100)*(1+%prod /100)*100-100, respectiv,

%= creșterea salariului minim

%IPC = rata inflației octombrie 2019/oct 2018,

%prod = creșterea reală a productivității pe persoană ocupată, 2018/2017,

%MW = 1.034*1.037=1.072

 

Salariul minim propunerea Guvernului = 2080 *1.072=2.230

 

Propunerea noastră este:

%MW = (1+%IPC/100)*(1+%prod /100)*(1+%SR*0.5/100)*100-100, respectiv,

%= creșterea salariului minim

%IPC = rata inflației media anuală 2020, nivel estimat,

%prod = creșterea reală a productivității pe persoană ocupată, 2020/2019, nivel estimat,

%SR = rata de creștere a salariului real 2020/2019, nivel estimat,

Pentru anul 2020 – rata inflației media anului 2020 este estimată la 3,1%. Productivitatea muncii pe persoană ocupată (valoarea brută adăugată estimată / populație ocupată estimată – 2020/2019 – 111.413 lei / 108.059)  - 3,1%.

Câștigul salarial real 2020 / 2019 – 6,6.

%MW = 1.031*1.031*1.033=1.098

 

Salariul minim 2020 = 2080*(1.031*1.031*1.033) = 2080* 1.098 = 2.284

 

Începând din 2021 acest indicator de ajustare va fi corectat cu diferențele între nivelul estimat și nivelul efectiv realizat pentru indicatorii vizați, în situația în care diferența cumulată a celor 3 indicatori este una pozitivă.

Pentru funcționarea corectă a unui astfel de mecanism se impune însă crearea unui mecanism tripartit cu implicarea partenerilor sociali reprezentativi care să  stabilească salariul minim și să elaboreze periodic analize de impact.

 

B. Stabilirea unui calendar de creștere a salariului minim, astfel încât să respectăm angajamentele asumate prin ratificarea convenției OIM 131/1970 cât și și a Cartei Sociale Europene revizuite.

 

C. Revizuirea politicii fiscale pentru salariul minim, astfel încât efortul angajatorilor să fie sprijinit de o politică fiscală adecvată.

 

D. Clarificarea evoluției în Parlament a OUG 79/2017, act normativ blocat în acest moment în Camera Deputaților. Prin așa-zisul transferul sarcinii fiscale integral în sarcina lucrătorului acest act normativ a bulversat complet atât politicile salariale dar în special sistemul de securitate socială, propunem, de asemenea, constituirea unui grup de lucru tripartit care să analizeze pe termen scurt posibile alternative de poziții fiscale care să poată înlocui tezele cuprinse în OUG 79/2017, titlul 5, în situația în care Curtea Constituțională va stabili că unele dintre acestea prevăzute în actul normativ mai sus menționat sunt neconstituționale.

 

E. Revizuirea legăturilor directe între salariul minim și alte elemente din politica salarială și politica socială.

 

F. Revizuirea legislației dialogului social (Legea 62/2011) în vederea stimulării negocierilor colective, în special a negocierilor colective sectoriale. Scopul acestui demers este acela de a consolida un mediu de dialog social bipartit specific unor economii de piață mature care să ducă la stabilirea unor politici sectoriale, dar și a unor ierarhii salariale sectoriale, ca mecanism de reglare a comprimării grilelor salariale, ca efect al salariului minim.

 

Dumitru Costin

Președinte BNS


Sursa: Departamentul de Presa BNS