PNRR – între speranță și eșec
- Suspendarea investițiilor din PNRR este riscantă economic și problematică politic.
- Decizia, vulnerabilizează poziția României în relația cu Comisia Europeană.
- Obiectivele strategice asumate la nivelul PNRR sunt astăzi ratate.
În dulcele stil clasic, PNRR a fost lansat de mai multe ori în România de către mediul politic fiind catalogat ca unul dintre cele mai ambițioase planuri investiționale și de reforme administrat de România, în calitatea sa de stat membru UE. La acea vreme, PNRR* a reprezentat o declarație de voință din partea statului român fiind unul dintre cele mai complexe planuri asumate la nivelul UE, dat fiind numărul de ținte planificate a fi atinse și structura reformelor asumate.
PNRR este astăzi simbolul neputinței politice și administrative
În ciuda acestui set de ambiții și declarații politice, PNRR este astăzi simbolul neputinței politice și administrative. În loc să devină un instrument concret pentru modernizare, PNRR s-a transformat într-un teren de dispută electorală, construit în spatele ușilor închise și lipsit de consultarea reală a societății civile, a mediului economic și a partenerilor sociali. Tergiversările și opacitatea deciziilor au compromis încrederea publică într-un proiect care ar fi trebuit să fie al întregii națiuni. Consecințele unui plan utopic, din multe puncte de vedere, fără o legătură clară cu nivelul de suportabilitate socială a societății românești și cu mult prea multe farse electorale în loc de proiecte viabile - toate acestea, combinate cu mult prea puțin realism economic și social, au generat un cadru în care PNRR a eșuat în a consolida reziliența economiei românești.
Suspendarea anumitor proiecte finanțate, inclusiv prin PNRR, propusă prin intermediul OUG pentru instituirea unor măsuri în domeniul gestionării investițiilor finanțate din PNRR și din fonduri publice naționale, reprezintă o recunoaștere fără echivoc a faptului că PNRR, în ansamblul său, mai degrabă destabilizează în loc să redreseze. Mai mult, probează o recunoaștere a faptului că obiectivele strategice asumate la nivelul PNRR sunt astăzi ratate. Lipsa de transparență și opacitatea cu privire la dinamica procesului de implementare, o disponibilitate redusă în a organiza într-o manieră calitativă comitetul de monitorizare, lipsa de dialog în ceea ce privește modificarea PNRR - sunt dovezi clare de lipsă de respect pentru cerințele valorice impuse de Comisia Europeană și asumate de România, dar și față de reformele propuse; în condițiile în care unele dintre aceste reforme au fost deja încălcate chiar de actualul Guvern.
Vulnerabilizează capacitatea de negociere a României în relația cu Comisia Europeană în ceea ce privește următoarea perioadă de programare
Implicațiile generate de OUG pentru instituirea unor măsuri în domeniul gestionării investițiilor finanțate din PNRR și din fonduri publice naționale sunt complexe, cu efecte pe termen lung, unele care vulnerabilizează capacitatea de negociere a României în relația cu Comisia Europeană în ceea ce privește următoarea perioadă de programare, în sensul în care structura următoare a perioadei de programare propusă de Comisia Europeană este aproximativ similară cu modalitatea de organizare a actualului PNRR.
Transferul anticipat al proiectelor propuse a fi suspendate către perioada de programare 2028 – 2034, concomitent cu fazarea anumitor proiecte, nu reprezintă o soluție deoarece nu face altceva decât să conserve ambițiile politice ale unor lideri regionali aruncând în derizoriu principii fundamentale și consacrate cu privire la politica de coeziune, dar și nevoia de dezvoltare a unor județe aflate în deficit structural de investiții.
Negocierile pentru modificarea PNRR, inclusiv decizia cu privire la suspendarea anumitor proiecte și reforme, trebuie purtate într-o primă fază în cadrul formal agreat la nivelul sistemului de management stabilit cu Comisia Europeană, implicit cu comitetul de monitorizare.
BNS, în calitate de membru al comitetului de monitorizare a aflat din presă faptul că a existat un proces de supracontractare și că există o intenție de suspendare a unor proiecte și reforme deoarece România nu își permite susținerea acestora.
Denunțarea unilaterală a contractelor poate genera litigii, pretenții de despăgubiri, dobânzi, pierderi de locuri de muncă și de profit pentru operatorii economici. Suspendarea contractelor cu progres limitat aflate în desfășurate poate reduce rata de execuție, crescând riscul dezangajării fondurilor PNRR, limitând capacitatea de negociere pentru următoarea perioadă de programare și afectând stimularea economică în perioada de creștere modestă a PIB. Întârzierea implementării are efecte directe asupra problemelor acute de dezvoltare ale României afectând componentele infrastructurii, educației, sănătății și digitalizării, perpetuând inegalitățile și discrepanțele regionale.
Este ironic faptul că ambițiile politice ale partidelor care au realizat PNRR, partide aflate în structura guvernamentală de astăzi, admit că planul este considerat un factor mai degrabă destabilizator în condițiile în care acesta nu a generat o redresare economică și socială și, cu atât mai puțin, reziliență. PNRR s-a transformat dintr-un plan menit să contribuie la salvarea României într-o dovadă a incapacității sau lipsei de preocupare a diferitelor guverne de a genera predictibilitate, echilibru economic și social dar și o dezvoltare integrată. Este dificil de înțeles și explicat cum un proiect precum realizarea unei rețele de metrou în Cluj contribuie la reducerea inegalităților de dezvoltare însă, mai mult decât atât, cum un astfel de proiect a beneficiat de susținerea statului român pentru a fi integrat în PNRR fiind imposibil de realizat în condițiile impuse de regulamentele specifice PNRR.
Creșterea economică redusă, inflația persistentă și cu tendințe ascendente, ratele ridicate ale sărăciei, abandonului școlar și nevoia de pregătire a forței de muncă fac esențială menținerea ritmului investițiilor publice mai ales cu costuri atât de reduse precum cele livrate de PNRR, astfel că intenția de suspendare a anumitor investiții finanțate din PNRR este una riscantă economic, problematică politic și care vulnerabilizează poziția României în relația cu Comisia Europeană.
BLOCUL NAȚIONAL SINDICAL
__________________________________________________
*Ce s-a întâmplat cu Planul Național de Redresare și Reziliență până în prezent
Planul Național de Redresare și Reziliență al României beneficiază de o alocare totală în valoare de 28.508.208.514 euro, din care 13.566.055.514 euro reprezintă asistență financiară nerambursabilă, iar 14.942.153.000 euro constituie asistență financiară rambursabilă. Planul revizuit integrează 66 de reforme și 113 investiții, însumând un total de 179 de măsuri structurate în jurul a 16 componente, fiind monitorizat printr-un set de 518 jaloane și ținte.
Pe componenta de prefinanțare, România a beneficiat de suma de 4.081.717.802 euro, reprezentând 13% din valoarea totală a planului. Aceasta a fost distribuită în 1.851.159.668 euro aferenți componentei nerambursabile, conform Acordului de contribuție financiară încheiat cu Comisia Europeană, și 1.942.479.890 euro aferenți componentei rambursabile, în baza Acordului de împrumut.
În ianuarie 2024, ca urmare a modificării PNRR și a introducerii noului capitol RePowerEU, România a mai primit suma de 288.078.244 euro, reprezentând 20% din alocarea specifică acestei componente. În ceea ce privește plățile efective, pentru Cererea de plată nr. 1 au fost încasate 1.772.317.380 euro din componenta nerambursabilă și 789.672.460 euro din componenta rambursabilă, însumând 2.561.989.840 euro. Pentru Cererea de plată nr. 2, România a primit 1.868.317.381 euro din granturi și 930.400.314 euro din împrumuturi, adică un total de 2.798.717.695 euro. Astfel, în ansamblu, România a încasat până în prezent suma de 9.442.425.337 euro, care include prefinanțarea, precum și fondurile aferente cererilor de plată nr. 1 și nr. 2, ceea ce corespunde unui nivel de absorbție de aproximativ 33,12% din valoarea totală a PNRR.
La data de 15 decembrie 2023, România a transmis Comisiei Europene Cererea de plată nr. 3, având o valoare brută de 2.669.705.062 euro și o valoare netă de 2.020.617.964 euro. Din această sumă, 1.322.250.788 euro reprezintă asistență financiară nerambursabilă, iar 705.593.039 euro constituie asistență financiară rambursabilă. Cererea de plată include un total de 74 de jaloane și ținte, aferente trimestrului al III-lea 2022 și trimestrului al IV-lea 2022.
La data de 15 octombrie 2024, Comisia Europeană a transmis evaluarea preliminară pozitivă privind îndeplinirea satisfăcătoare a unui număr de 68 de ținte și jaloane aferente Cererii de plată nr. 3 în timp ce șase jaloane au fost suspendate parțial. Astfel, două jaloane referitoare la semnarea contractelor pentru minimum 50% din lucrările incluse în investițiile 1 și 4 din Componenta 4 – Transport sustenabil au fost afectate, proiectele care au înregistrat nereguli în procedurile de achiziții urmând a fi eliminate din PNRR. În plus, trei jaloane privind guvernanța corporativă și procesul de selecție a membrilor în consiliile de administrație și de supraveghere au fost suspendate cu stabilirea unui termen de șase luni pentru ducerea lor la îndeplinire. De asemenea, un jalon referitor la reforma pensiilor speciale a fost suspendat, fiind necesară modificarea cadrului legislativ pentru a asigura conformitatea cu obiectivele asumate prin PNRR.
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este parte a Mecanismului de Redresare și Reziliență, pilonul central al Next Generation EU, un instrument temporar al UE (2021–2026) creat la nivelul Uniunii Europene după pandemia de COVID-19, pentru a sprijini statele membre să își refacă economiile, să devină mai reziliente în fața crizelor și să accelereze tranziția verde și digitală.