În cadrul workshopului tematic organizat astăzi, la București, de Confederația Europeană a Sindicatelor (ETUC), în parteneriat cu Blocul Național Sindical, din programul ,,Viitorul fondurilor europene pentru coeziune și tranziție echitabilă: cu sau fără lucrători?”, a doua cea mai mare confederație sindicală din România a lansat cinci recomandări de politici publice pentru coaliția de guvernare. Blocul Național Sindical solicită ca cele cinci puncte să fie cuprinse în viitorul program de guvernare, astfel încât, în politica de coeziune 2021-2027, prin care România va primi de la Uniunea Europeană 46 de miliarde de euro, să nu fie repetate greșelile din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Concret, BNS solicită:
1. Alocarea cu prioritate a resurselor pentru atenuarea discrepanțelor regionale și a inegalităților sociale. Este extrem de important să fie finanțate intervenții la nivelul regiunilor mai puțin dezvoltate care să contribuie în mod real și durabil la reducerea disparităților regionale și a inegalităților.
,,Solicităm Guvernului o evaluare a modului în care, pe această nouă perioadă de programare 2021-2027, sunt alocați banii pe programele existente și pe regiuni. În momentul în care Guvernul Orban a conceput Planul Național de Redresare și Reziliență, am constat că banii europeni erau orientați cu precădere spre fiefurile liberale din țară. De pildă, doar pentru metroul de la Cluj-Napoca puteau fi alocați 2 miliarde de euro din totalul de 29 de miliarde de euro din PNRR. Ulterior, în urma recomandărilor noastre către toți oamenii politici, metroul de la Cluj a rămas doar cu 600 de milioane de euro, restul banilor necesari pentru construcție susținându-se de la bugetul de stat. Problema este că dacă aceste fonduri europene ajung doar în anumite comunități locale, adâncim și mai mult ecartul dintre județele și regiunile bogate și cele sărace. Avem deja decalaje grave între regiuni! Apare și riscul de depopulare. Oamenii vor migra către comunitățile mai bogate, iar șansa de a reechilibra dezvoltarea economică și socială teritorială va deveni inexistentă! Și tocmai acesta este scopul politicii de coeziune: să abordeze disparitățile economice și sociale dintre diferitele regiuni ale Uniunii Europene!”, a declarat DUMITRU COSTIN, președintele Blocului Național Sindical.
2. Este nevoie ca în procesul de evaluare a intervențiilor să se acorde mai multă atenție aspectelor calitative.
Astăzi, statul român finanțează o mulțime de start-upuri de economie socială. Adică, reușim să integrăm, pe hârtie, în piața muncii persoane vulnerabile cu sute de milioane de euro din bugetele Ministerului Economiei sau Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene. Dar aceste startup-uri sunt selectate pentru finanțarea cu bani europeni sau de la bugetul de stat doar în urma unor criterii cantitative. Concret, sunt punctate mai mult firmele care creează mai multe locuri de muncă, dar nimeni nu se uită și la calitatea locurilor de muncă. Așa că cele mai multe contracte de muncă încheiate cu startup-uri sunt pe timp parțial de muncă (două ore, de exemplu) și pe salariul minim. Considerăm că aceste criterii cantitative trebuie transformate în criterii calitative. Trebuie bonfiicate startup-urile care creează locuri de muncă de calitate, cu contracte pe minim 8 ore de muncă. Rata de dispariție a startup-urilor în România este uriașă. România nu are o analiză a numărului de firme care au crescut numărul de salariați, cum s-au dezvoltat aceste startup-uri după ce au fost sprijnite cu bani europeni și de la bugetul de stat.
3. Corectarea cadrului legislativ în domeniul achizițiilor pentru a maximiza efectele sociale generate în special în cazul marilor proiecte de investiții. Concret, cerem introducerea unor conditionalități legislative care să vizeze componenta socială a achizițiilor publice finanțate din bugetul public sau din fonduri europene, ca de exemplu introducerea obligativității existenței contractelor colective de muncă.
,,Aceasta este o altă problemă cu care România se confruntă: în caietele de sarcini pe care firmele trebuie să le îndeplinească atunci când participă la licitațiile publice, nu există indicatori cu caracter social. De pildă, când o companie câștigă un contract pentru reabilitarea unui drum, nimeni nu se uită la numărul de contracte colective de muncă încheiate în acea companie. Știm că aceste contracte ierarhizează salariații. Cei cu studii înalte, primesc automat salarii mai mari, de exemplu. Neavând aceste contracte, cei mai mulți dintre ei sunt plătiți pe salariul minim. Iar România are obligația de a transpune în legislație până în luna noiembrie a anului viitor noua Directivă a salariului minim. Condiția este să acoperim 80% din angajații români cu contracte colective de muncă. Cum credem noi că am putea face asta?”, a declarat DUMITRU COSTIN, președintele Blocului Național Sindical.
4. Eliminarea prevederii legale prin care companiile care participă la licitații publice pot subcontracta activitatea de bază.
Astăzi, o firmă care câștigă un contract pentru reabilitarea unui pod, de exemplu, nu este obligată să aibă muncitori calificați sau tehnologiile necesare. Astfel, firma poate subcontracta lucrările. Așa există în România firme specializate în câștigarea de licitații care execută lucrările prost, nu își plătesc subcontractorii, iar Comisia Europeană ajunge să nu ne mai deconteze integral sau parțial proiectele, astfel cheltuielile sunt și mai mari pentru bugetul de stat.
5. Eliminarea birocrației din proiectele pe fonduri europene.
În multe cazuri, birocrația este excesivă pentru a dovedi îndeplinirea unor indicatori. Putem spune că România operează șmecherește astăzi. Spunem că nu dăm ajutoare de stat companiilor, dar le ajutăm să investească în capitalul uman. Există fonduri europene pentru programe de formare profesională la care aplică firme specializate în acest lucru, ONG-uri și sindicate. Acestea formează lucrători din diverse companii, dar statul le impune o condiție imposibilă: să meargă aceste entități în firmele unde au format angajații și să ceară angajatorilor promovarea angajaților, modificări de contracte de muncă, în contextul în care acei salariați au competențe crescute. Firmele rămân astfel cu avantajul de a avea angajați competenți, formați, dar ONG-urile și sindicatele ajung să depindă de hârtii din partea angajatorilor, care să ateste că a fost modificată fișa postului pentru o parte dintre angajați sau că salariile au fost crescute, ca urmare a programelor de formare profesională derulate. Soluția este foarte simplă în acest caz: Banii pe programele de formare profesională pentru angajații companiilor trebuie recunoscuți drept ajutor de stat, iar firmele trebuie să îndeplinească o serie de condiții clare ca să își poată forma angajații pe bani europeni. Iar efectele se vor vedea apoi în economie: angajați mai bine plătiți. În caz contrar, România nu face decât să cheltuie sute de milioane de euro degeaba.
Reiterăm faptul că rolul sindicatelor în politica de coeziune este crucial pentru a ne asigura că banii europeni sunt împărțiți echitabil între regiuni, iar beneficiile ajung în mod egal la lucrători.