Blocul Național Sindical atrage atenția asupra sistemului salarial din România! 15% din salariații cu contracte de muncă cu timp complet au salarii brute la nivelul salariului minim brut pe țară.
Pentru cele mai mici 40% din salariile din România (salarii aferente contractelor cu normă întreagă), salariul mediu brut era în luna februarie de 3.362 lei, cu doar 62 de lei peste salariul minim. La polul opus, pentru cele mai mari 10% din salarii, salariul mediu brut era în luna februarie de 37.375 lei, de zece ori mai mare decat salariul minim pe economie.
Privind spre câștigul salarial mediu brut pe economie, în luna februarie 2024 acesta a fost de 7.990 lei. În aceeași perioadă, 60% din câștigurile salariale brute pentru contracte de muncă cu timp complet s-au situat sub câștigul salarial mediu brut pe țară.
Datele colectate de Blocul Național Sindical arată că raportul dintre salariul minim brut pe țară și câștigul salarial mediu brut a fost în luna februarie 2024 de 41,3%, în timp ce în luna octombrie 2023, când a fost adoptată actuala valoare a salariului minim brut, raportul era de 43,9%.
Blocul Național Sindical consideră că aceste inegalități salariale ar trebui măcar atenuate de politica fiscală. Acest lucru nu se întâmplă însă. Rata de impunere efectivă a salariului mediu brut, respectiv 7.990 lei, este similară cu cea aferentă unui câștig salarial egal cu 37.750 lei, respectiv 41,5%.
Constatăm, astfel, că Guvernul testează pe români tot felul de măsuri, aceștia devenind cobaii experimentelor fiscale și care, nu de puține ori, s-au dovedit a fi conceptual greșite. Un astfel de exemplu este acela de a deduce din baza de impozitare a salariului minim suma de 200 lei, în condițiile în care 2024 a fost anul în care a intrat în vigoare prevederea din Codul Muncii potrivit căreia un salariat poate fi plătit cel mult 2 ani cu un salariul egal cu salariul minim. Rezultatul? Un lucrător plătit cu venitul minim (3.300 lei brut) are un salariu net de 2.079 lei. Iar un lucrător plătit cu un salariu brut de 3.450 lei câștigă în mână tot 2.079 lei. O astfel de politică fiscală este absurdă și, în mod cert, inhibă angajații să lucreze și angajatorii să respecte legislația muncii.
Politica fiscala trebuie să stimuleze munca și să sprijine procesul de redistribuire! În România politica fiscală este neutră și pe alocuri chiar absurdă!